mansarda literară

Mason Granger: „E nevoie de poezia ta”

Mason Granger este poet, director executiv al Bowery Poetry New York, membru al grupului „The Mayhem Poets” şi creatorul „SlamFind”, prima aplicaţie mobilă dedicată poeziei de tip performance în SUA. În 2019, la începutul lunii iulie, Mason Granger a venit în România, pentru a participa la seria de evenimente intitulată „Poezie 4×4: Pod poetic New York – Bucureşti”. A fost un bun prilej pentru a sta de vorbă despre poezia și evenimentele de gen de peste ocean.


Dana Pătrănoiu: Când şi cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru poezie, Mason?

Mason Granger: Am luat primul contact cu poezia vorbită în 2001, eram student în anul al doilea la Universitatea Rutgers. La un curs, am fost trimişi „pe teren” la Nuyorican Poets Café[i], loc care mie nu-mi spunea nimic. Singurul motiv pentru care am ajuns la spectacolul din cafenea a fost acela că fata de care eram îndrăgostit, o colegă de clasă, a vrut să se ducă – iar eu m-am gândit, cu mintea mea de puştan pragmatic de-atunci, că în felul ăsta mă pot bucura de o întâlnire „gratuită”.

N-o să-l uit însă niciodată pe cel care a intrat primul pe scenă: un tinerel deşirat care, în mod vădit, trecuse prin multe în viaţă. S-a apropiat de microfon şi ne-a avertizat: „Să ştiţi că nu sunt chiar atât de furios în realitate”, apoi poemul i-a ţâşnit parcă din întregul chip – uriaş, înfricoşător şi, în acelaşi timp, ilar. Când a terminat, i-au trebuit câteva secunde pentru a-şi recompune fizionomia, ne-a mulţumit cu un glas subţire și s-a retras de pe scenă. Atunci mi-am dat seama că poezia nu este acel stereotip din mintea mea, ci că poate fi orice îmi doresc (literalmente). Iar ideea asta nu putea decât să seducă un tânăr de 19 ani, isteţ, dar confuz şi nepasionat încă de poezie, cum eram eu atunci.

Norocul a făcut ca, după o săptămână, să apară în ziarul şcolii un anunţ privind lansarea Verbal Mayhem – spectacole de poezie cu participare deschisă[ii], organizate de studenţi. Am început să mă duc la reprezentaţii aproape în fiecare săptămână şi apoi, după câţiva ani, am devenit co-prezentator şi organizator al evenimentului. „Verbal Mayhem”, asociat Universităţii Rutgers, a supravieţuit până astăzi. În septembrie, împlineşte 20 de ani.

D.P.: Ce ne poţi spune despre organizaţia Bowery Arts and Science, unde coordonezi evenimente de poezie şi îţi interpretezi propria creaţie?

Mason Granger: Bowery Arts & Science (cunoscută colocvial ca Bowery Poetry) este o organizație non-profit care păstrează și dezvoltă tradiția orală a poeziei prin creaţie, lecturi live şi înregistrări video. Ceea ce ne diferenţiază de asociaţiile similare este includerea explicită a producţiei şi distribuţiei audio-video în activitatea noastră. Dacă am aduna la un loc toţi spectatorii prezenţi la toate evenimentele de acest fel, seară de seară, ne-am adresa unei fracţiuni nesemnificative din publicul potenţial, iubitor de poezie, la care poate ajunge o înregistrare video online bine realizată şi generos distribuită.

Mulţi strâmbă din nas la ideea de spectacol înregistrat, considerându-l un substitut ieftin al experienţei directe (live), dar cred că asta-i o viziune îngustă.

Din punctul meu de vedere, videoclipurile de poezie sunt un fel de vârf de lance al mesajului nostru în lumea digitală. Vârful are acel impact pe care i-l dă forţa, dar forţa vine din greutatea corpului lăncii, nu din vârful ei. Iar felul în care este construit corpul lăncii depinde de tine – cel care creezi poezie (dacă eşti poet) sau o tutelezi (dacă eşti curator, ca mine).

Misiunea noastră, a celor de la Bowery Poetry, este să atragem cât mai mulţi oameni către recitările / poezia vorbită (live).

Mason Granger | Credit foto: Guangpyo Hong

D.P.: Spune-ne câte ceva despre creaţia ta, despre lecturile tale publice.

Mason Granger: Prin poezia mea, cred că încerc să transmit ideea că, dacă înlături strat după strat şi ajungi la miezul lucrurilor, descoperi că nu există diferenţe de substanţă între ele.

Cum funcţionează arta, viaţa, Marea Creaţie? O imagine emblematică, pentru mine, ar fi show-ul „The Wall” al trupei Pink Floyd, în care fasciculele laser baleiază spaţiul, înainte şi înapoi.

Ar mai fi de spus că realizez o mulţime de spectacole şi ateliere de poezie pentru copii, așa că am tendința să nu folosesc în creaţia mea cuvinte vulgare sau un „limbaj inadecvat”.

Altfel, cel mai frumos compliment pe care l-am primit vreodată de la un spectator a fost că poemele mele îi amintesc de piesele rapperului newyorkez Aesop Rock, combinate cu desenele animate ale lui Dr. Seuss.

D.P.: Ai fost la Bucureşti recent, cu prilejul evenimentului „Poezie 4×4: Pod poetic”. Câteva impresii?

Mason Granger: Din punctul meu de vedere, ca organizator de astfel de evenimente, am fost fericit, totul a fost bine pus la punct şi s-a legat perfect, am fost bine primiţi de public, sistemele de sonorizare au funcţionat (lucru care nu se întâmplă întotdeauna, din proprie experienţă).

Partenerii noștri, Institutul Cultural Român din New York și Muzeul Național al Literaturii Române din București, au făcut o treabă extraordinară, pur şi simplu nu ne puteam aştepta la ceva mai bun.

Acea parte din mine care iubeşte călătoriile s-a îndrăgostit de Bucureşti. Există un loc minunat, cafeneaua Alef, peste drum de muzeu, care a devenit spaţiul neoficial de întâlniri şi relaxare pe durata şederii noastre şi în care toţi angajaţii se dădeau peste cap să ne ghideze în viaţa de noapte a capitalei. Vara în București pare să conţină toate ingredientele care mă fac fericit. Am stat în aer liber, am mâncat, am băut şi mi-am petrecut timpul împreună cu prietenii, aşa că m-am simţit ca în rai.

Singurul reproş ar fi legat de taxi-uri… La fiecare drum am avut senzaţia că în clipa următoare urma să facem accident şi să murim. Cred că nu degeaba taximetriştii bucureşteni au un anumit renume…

În ansamblu, capitala României pare un boboc care începe să se deschidă într-o floare, așa că, în acest moment, orice este posibil acolo. Din punct de vedere artistic, mai ales ca antreprenor în acest domeniu, Bucureştiul este foarte interesant. Am vrea să revenim în mai 2010, suntem deja în discuţii în acest sens, sper să se întâmple aşa cum ne dorim.

D.P.: Poezia poate aduce o schimbare spre binele omenirii?

Mason Granger: Cred, sincer, că poezia are cel mai mare potențial să aducă o schimbare în bine în viaţa fiecărui om, deoarece este forma de artă cu cea mai mică „taxă de admitere”.

Dacă poţi să vorbeşti, să scrii, dacă ai gânduri, poţi face poezie. Poezia este acea formă artistică în care se poate exprima aproape orice om de pe pământ, indiferent de cultura din care provine, de locul unde se află, de categoria socio-economică din care face parte. Pentru a spune o poveste, nu trebuie să cheltuieşti sute, mii de dolari ca să-ţi cumperi un instrument muzical sau milioane de dolari ca să faci un film. Mie asta îmi spune că, dacă ar urma să se întâmple ceva cu o semnificaţie profund revoluţionară, acel ceva va începe, probabil, ca un poem.

D.P.: În final, te invit să comentezi sloganul “More Poetry Is Needed”[iv] („E nevoie de mai multă poezie”), lansat în 2014, în memoria poetului Dylan Thomas.

Mason Granger: Mi-ar fi plăcut să fie „E nevoie de poezia ta”. Sub această formă aş dori să fie receptat acest slogan.

[i] Asociaţie de promovare a culturii portoricane din New York, fondată în 1973 de Miguel Algarín (scriitor portorican şi profesor la Universitatea Rutgers). Cafeneaua amplasată în Manhattan a devenit un bastion al mişcării artistice „nuyoricane”, găzduind importante evenimente muzicale, teatrale, de poezie şi arte vizuale.

ii] „Poetry open mic” (engl., în original) se referă la spectacole de poezie informale care se desfăşoară în cafenele, cluburi, instituţii etc. Participanţii pot fi poeţi profesionişti sau amatori.

[iii] Competiţie naţională de poezie în SUA, în care concurenţii  îşi recită şi interpretează poemele în faţa publicului şi a unui juriu care acordă note de la 0 la 10. Primul „poetry slam” (engl., în original) a avut loc la Chicago în 1984 şi a fost iniţiat de poetul american Marc Smith, în dorinţa de a creşte interesul popular pentru recitalurile de poezie.

iv] Sloganul “More Poetry Is Needed” a făcut parte din proiectul Dylan Thomas 100, desfăşurat în Swansea în 2014, cu prilejul împlinirii a o sută de ani de la naşterea poetului galez.


Paint your nails

Paint your nails, paint your hammers
Build a rainbow for the pot of gold encounters of your dreams 
Build a flower pot, build a seed
Build a water molecule, build a shower
Build a faucet
Build a sink, build a float
Build a boat
Eventually both
Paint the bon voyage champagne toast
Paint your shovel, build a hole
Add your dreams, add your seeds, add your gold 
Add water
Build a pyramid
Paint your language, paint your mouth
Paint your hydroglyphs all over the house
Paint with all the colors of the wind 
Build a trash bin
Throw the old visions of history out
Throw a party 
Overthrow the party 
Surprise them all 
Build your garden 
Paint your faucet 
Turn it on

(Mason Granger a scris poezia „Paint your nails” în timpul zborului cu avionul Bucureşti-New-York, în timp ce asculta un album al artistei A-C Leonte, care a cântat la Green Hours pe durata evenimentului „Pod poetic”.)


Material în exclusivitate, protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: